"Trebuie neaparat sa vorbesc despre oamenii pe care i-am intalnit pe parcursul celor trei pelerinaje:
Parintele Hrisostom- mereu aproape de fiecare, familiar, meditativ; ne indeamna mereu sa ne descoperim, sa ne redescoperim... Un om foarte adanc , scrutand cu privirea sa blanda orice gest al pelerinilor.
Parintele Daniel de la Sfantul Munte Athos- un om de o inteligenta sclipitoare, fiul actorului Octavian Cotescu, mereu avand ceva nou de spus.
Parintele cu fata luminoasa, de la mormantul parintelui Iosif; nu-i stiu numele, dar figura sa stralucitoare, ochii sai negri, mersul asezat si putin aplecat, mi-au ramas ca o icoana a sfinteniei locului.
Parintele Dumitru, cel care m-a spovedit.Cata rabdare a putut avea acest om cu mine... Sa dea Dumnezeu sa tin minte cuvintele sale calme toata viata; sa le port in suflet ca pe un margaritar de mult pret.
Parintele de la trapeza- cel care rostea catre noi cuvinte de indemn cu multa gingasie si cu un zambet calm, bonom.
Parintele Chiril de la Sihastria Putnei- mereu sprinten, de o sobrietate calma, un ghid bun, care reuseste sa te orienteze mereu spre destinatia interioara a calatoriei. "Mai bine sa mai spunem un Doamne Iisuse...
Pr. Nectarie de la Sihastrie- un om ce seamana desavarsit cu ocrotitorul sau. Micul lui paraclis- un loc atat de cald si primitor , desi nu mai mare decat o camera de camin. ..
Eu cred ca poate cel mai mare folos al pelerinajelor este acela ca ne ajuta sa-i descoperim pe ceilalti de langa noi asa cum sunt ei in realitate; ii vedem asa cum ii vede Dumnezeu. Asa am reusit si eu sa-i vad pe colegii mei."
Ciobanu Claudiu, Masterand, anul I
Omul cat traieste invata
"Pelerinajul din nordul Moldovei a reprezentat un moment de cotitura in viata mea: desi vedeam locuri pe care le mai vazusem de multe ori pana atunci, parintele Hrisostom scotea in evidenta amanunte pe care nu le observasem niciodata. Incarcatura spirituala pe care o descopeream atunci era ceva parca din alta lume desprins.
Si totusi... trecusem de atatea ori pe acolo. Cum de nu mi se deschisesera ochii!? Ma simteam infim. Eu, care aveam pretentia infantila ca stiu multe lucruri...
Sfantul Munte Athos ("Gradina Maicii Domnului") mi s-a descoperit ca un taram mirific, unde legile lumii din care iesisem parca nu se mai aplicau, un taram din care aveam sa plec total schimbat. Se simtea rodul rugaciunii si ocrotirea Preasfintei Nascatoare.
Radu Lucian, Masterand, anul I
" Pelerinajul la Sfantul Munte Athos a fost unul de suflet, o experienta unica, ce mi-a transmis un duh de liniste sufleteasca si mi-a oferit o traire duhovniceasca de care nu mai avusesem parte vreodata.
Am fost marcat in aceasta calatorie spirituala si de o minune ce s-a petrecut cu mine. In timp ce urcam muntele pe jos spre manastirea Zografu am simtit ca nu mai pot continua din cauza durerii de picioare.
Am stiut ca nadejdea trebuie sa mi-o pun in ajutorul Maicii Domnului si, rugandu-ma ei, am simtit imediat ca parca picioarele imi sunt usoare, iar Maica Domnului ma trage de mana pe drumul spre sfanta manastire."
Cazmir Mihai, Masterand, anul I
Esential este sa ne amintim pentru totdeauna clipa de unire a grupului si faptul ca parintele ne-a predat o lectie despre ce este adevarata smerenie, ce inseamna sa fii frate in Hristos si ce inseamna cu adevarat sa te marturisesti aproapelui; de aceste lucruri sunt sigur ca ne-am bucurat cu totii.
Impartasirea cu clipele sfintite din Muntele Sfant a incununat pelerinajul inceput la manastirile din Moldova, iar pe mine, unul, m-au schimbat intr-un crestin mai bun toate clipele petrecute in comuniune cu grupa de colegi, seminarul despre pietricica
Chelaru Bogdan, Masterand, anul I
100% lucruri noi…
De ce am ramas uimit, cu toate ca mai trecusem de sase ori pe la aceste manastiri din Bucovina?!
Tocmai pentru faptul ca am invatat lucruri suta la suta noi si interesante. Am avut discutii cu duhovnicii din manastiri, iar cuvintele de invatatura nu au lipsit nici un moment. Chiar si drumul, care de cele mai multe ori este ceva plictisitor sau prilej de somn, acum s-a dovedit a fi un timp al imprietenirilor si unitatii.
Pentru mine totul a fost special; incluzand si privegherea la care am fost la Sihastria Putnei in miez de noapte. Cu toate ca somnul incerca sa ne biruie, dorinta de a sta inaintea lui Dumnezeu si de a-I multumi pentru toate era inmultit mai puternica."
Prietenie si contemplatie
"Am avut fericita ocazie de a descoperi in aceste pelerinaje, arta si intelepciunea imbinate laolalta si transpuse in minunate manastiri. In aceste locuri, incarcate de istorie si spiritualitate, nu poti decat sa contempli la creatia lui Dumnezeu, iar apoi sa pleci capul in biserica,smerit, si sa te rogi pentru cei care au adus ca jertfa aceste sfinte asezaminte monastice, aparand Ortodoxia, chiar cu pretul vietii.
De asemenea, m-am simtit foarte bine in compania colegilor; a fost, de fapt, o redescoperire a colectivului din grupa. Am pornit in pelerinaj ca si colegi, iar pe parcurs ne-am apropiat sufleteste devenind prieteni.“
Belciu Ovidiu , Masterand, anul I
Pamantul bun
Pentru ca le-am gasit pe acestea impregnate de duh, duh sfintitor care transforma si se ingrijeste de pelerinul care cauta liniştea.A fost timpul in care mi s-au descoperit noi legaturi de ordin spiritual cu aceste manastiri si cu oamenii model care vietuiesc aici.
Am avut, de asemenea, placerea de a petrece acest timp cu un "pamant bun", asa cum sugestiv a numit pr. Ignatie de la Camarzani, grupul de studenti teologi din care am facut parte."
Cristofor Teodor
Minunea ce mi s-a intamplat...
"Manastirea pe care am indragit-o la prima vedere a fost cea de la Camarzani. Si acum imi amintesc acel iconostas ce rasarea semet in fata sfantului altar. Era facut intr-un stil aparte, caci nu l-am mai vazut altundeva.
Muzica pe care o cantau maicile parea a fi de pe alt taram; combinau doua glasuri psaltice, iar rezultatul era divin.
Cea mai puternica apropiere de Dumnezeu am simtit-o insa la manastirea Sihastria Putnei. As putea spune ca acolo am trait o mica minune. Inainte de privegherea de la miezul noptii ma dureau foarte tare o masea si capul. Am plecat la slujba cu gandul de a sta doar 5- 10 minute, dupa care aveam sa ma retrag in camera. Minune insa! Caci in momentul in care am intrat in biserica si m-am asezat in genunchi durerea toata mi-a trecut. Asa am reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu sa stau la intreaga slujba, pana la ora 3 dimineata."
Cu emotie imi aduc aminte de pelerinajul pe care l-am facut in impunatoarea cetate a basileilor - Constantinopol.
Zilele petrecute aici au fost adevarate lectii de istorie, dar si momente intense de traire duhovniceasca. Poate ca buna mireasma duhovniceasca nu mai caracterizeaza cetatea bizantina, dar printr-o privire smerita se pot zari ramasite veritabile ale perioadei cand „Soarele dreptatii” era cinstit cu buzele si inimile celor ce locuiau aici.
Cuvintele rostite de Parintele Hrisostom cred ca au fost puse la inima de fiecare dintre membrii grupului.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, sper sa ne revedem intr-un nou pelerinaj.
Mihalache Gheorghita, Masterand, anul II
Istorie si durere
Pasind printre zidurile Istanbulului de astazi, am simtit incarcarea istorica si religioasa care apasa fiecare caramida din Constantinopol - capitala imperiului Bizantin.
Intrarea in Sfanta Sofia (Agya Sofia) a trezit un sentiment de indurerare, mai ales fiind cu gandul la toate faptele ce s-au petrecut aici si ca a fost transformat intr-un simplu muzeu.
Toc Valentin, Masterand, anul II
Cultura si civilizatie
Un pelerinaj de suflet în stravechea capitala a Imperiului Bizantin, oaza de cultura si civilizatie orientala, pelerinaj care a insemnat pentru fiecare dintre noi o intalnire cu ceea ce a ramas din vechea cetate a Constantinopolului, astazi Istanbul - cel mai mare oras al Turciei. Bucuria cea mai mare pe care am simtit-o in cele cateva zile, a fost bucuria implinirii unui vis care acum a devenit realitate, anume acela de a vizita un loc nou si incarcat de istorie si cultura si, nu in ultimul rand, plin de sentiment religios...
Personal, multumesc din suflet organizatorilor si tuturor celor care au participat la acest pelerinaj binecuvantat...
Drd. Bogdan - Ionel Pistea
400 de Sfinte Liturghii
"Acestea sunt cuvintele ce si astazi imi rasuna in minte. Sunt ale unui parinte de la manastirea Vatoped din Sfantul Munte. Nu pot sa-mi iau gandul de la felul in care ne-a vorbit. 400 de Sfinte Liturghii se savarsesc zilnic in bisericile si paraclisele din Athos. Si daca Ortodoxia se mentine si astazi viguroasa, un mare merit il au rugaciunile neincetate ale monahilor athoniti.
Mi-ar trebui o carte intreaga pentru a putea descrie trairile pe care le-am avut in aceste pelerinaje, dar rezumand, as putea spune ca fiecare moment a reprezentat un prilej de invatatura:
Am invatat ca in orice pelerinaj trebuie sa renuntam la ceva (o patima, un gand rau, o conceptie gresita) si totodata sa acumulam ceva nou si bun; am invatat ca trebuie sa ne rugam si ziua, dar si noaptea; am invatat ca, deseori, o cina sau un mic dejun se poate transforma intr-un prilej de bucurie si dialog duhovnicesc; am invatat ca avem nevoie de sfaturile marilor duhovnici pentru a ne imbunatati modul de viata si ca avem nevoie de modele vii pentru a creste duhovniceste; am invatat ca trebuie sa avem rabdare cu cei de langa noi si sa ne incredem unul in celalalt; am invatat ca uneori si glumele sunt bune pentru suflet, dar numai daca sunt facute la momentul potrivit si cu buna masura; am invatat ca este important sa iesim din ritmul acesta secularizat si despiritualizat pe care ne chinuim sa-l mentinem in viata de zi cu zi si sa incercam sa vedem viata in perspectiva relatiei noastre intime cu Dumnezeu... Am invatat sa fim prieteni, sa acceptam capriciile semenilor nostri, sa fim mai buni, mai blanzi, mai smeriti...
Un lucru nu pot uita insa: am descoperit oameni sfinti care inca mai traiesc si monahi pe care nu-i mistuie nimic altceva decat ravna de a trai in imediata apropiere a lui Dumnezeu, de a savarsi acea Liturghie de patru ori insutita... Asta cautam!“
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.